Cum ati descoperit, ca strain, soiurile romanesti pe care mizati astazi ca element central al liniilor Stirbey: Novacul, Feteasca Regala, Tamaioasa, Cramposia sau Negrul de Dragasani? Au, intr-adevar, capacitatea de a reprezenta Romania pe plan international sau suntem ancorati in valori fictive?
Cred ca tine de curiozitate si de procesul descoperirii. Curiozitatea sta in natura oricarui iubitor de vinuri, sa stii si sa descoperi noi lucruri, noi gusturi. Cand am venit prima data in Romania, nu aveam nicio idee despre soiuri precum Cramposia Selectionata sau despre toate celelalte soiuri autohtone. In asta a constat provocarea, in special pentru ca aproape nimeni, roman sau strain, nu a avut prea multa incredere in aceste soiuri. Erau mult mai increzatori in soiuri internationale cum ar fi Cabernet Sauvignon sau Sauvignon Blanc. Astfel am avut posibilitatea si sansa unica de a incepe de la zero. Ce fel de vinificator as fi fost sa refuz o astfel de sansa?
Bineinteles, au fost si dezavantaje. Am avut si inca avem o multime de lucruri de invatat si de inteles. Alte regiuni viticole faimoase au experienta de generatii cu soiurile lor tipice. Ar fi arogant si prostesc sa credem ca putem acumula informatii atat de rapid astfel incat sa ajungem la nivelul lor de cunostinte.
Referitor la valori, sunt convins ca soiurile autohtone vor fi intotdeauna apreciate de iubitorii de vinuri, datorita autenticitatii lor. Am demonstrat de mai multe ori ca putem concura cu producatori internationali de calitate si sa convingem bautorii de vin sofisticati de calitatea produselor noastre.
Un alt aspect interesant si incurajator este ca, in special la targurile de vinuri, majoritatea profesionistilor sunt in cautare de ceva necunoscut, dar autentic si palpitant. Se pare ca oamenii incep usor sa constientizeze ca, desi al 1001-lea vin rosu cupajat tip bordeaux poate fi un vin bun, va ramane mereu o copie mai buna sau mai putin buna a originalului. Devine plictisitor cu timpul.
Deci, pentru mine, un Sauvignon Blanc bine facut si de o calitate inalta poate fi intrarea catre o piata noua, dar nu va crea sau fonda niciodata mitul unei regiuni viticole sau al unei tari, lucru esential pentru viitor. Trebuie, in sfarsit, sa apreciem, sa redescoperim si sa avem grija de comoara romaneasca de soiuri autohtone.
“ Terroir”: pamant, aer, apa, soare si oameni
Ati insistat, in interviurile acordate pana acum, pe "terroir" si pe faptul ca vinurile Stirbey isi descriu bine arealul de provenienta. Care este terroir-ul in Dragasani?
Notiunea de “terroir” nu poate fi explicata in cateva cuvinte. Este o interactiune a unei multitudini de factori diferiti. Dati-mi voie sa incep cu factorii naturali.
1. Temeiul, pamantul: avem multe regiuni mici, cu orientari diferite si versanti diferiti. Ca rezultat, sunt mai multe microclimate diferite, propice pentru soiuri diferite.
2. Nu exista straturi de sol uniforme. Avem aproape tot, de la nisip la argila, de cele mai multe ori in aceeasi vie. De aceea diversele procese, precum coacerea strugurilor, au etape diferite. Pe un sol nisipos strugurii se coc mai repede decat pe un sol argilos.
3. Un alt factor important, dar de cele mai multe ori subevaluat, este mediul inconjurator intact, ca flora si fauna. Am gasit aici plante si animale pe care le stiam numai din carti. Din pacate, din cauza automatizarii si a mecanizarii in general, influenta acestuia devine din ce in ce mai putin vizibila.
4. Vremea este cel de-al patrulea factor. Nu-l putem influenta, putem doar sa ne adaptam, cat putem mai bine.
Apoi, terroir inseamna si factor uman:
1. Pentru a obtine rezultatele cele mai bune, trebuie sa gasim pentru fiecare soi cel mai bun mediu inconjurator - acest lucru e imposibil fara ani de experienta si devotament
2. Pentru Stirbey este absolut necesar sa lucram in vie pe cat posibil manual, cu o echipa antrenata si experimentata, sa ingrijim fiecare planta in parte. Plantele sunt ca oamenii. Unele sunt puternice, altele sunt mai slabe, sanatoase sau bolnave si fiecare dintre ele are dreptul la o ingrijire corespunzatoare.
3. Daca este necesar, culegem fiecare parcela de 3-4 ori pentru a ne asigura ca fiecare strugure are timp suficient sa se coaca si sa se dezvolte. Munca neautomatizata este de aceea obligatorie.
4. Vinificarea (winemaking) - eu prefer expresia “wine- guiding” - cu cat mai putina influenta, pentru a pastra caracteristicile specifice fiecarui soi.
Aceasta a fost o destul de scurta si succinta descriere a ceea ce inseamna “terroir” la Stirbey, respectiv la Dragasani. Orice interventie tehnica sau “imbunatatire”, ca irigarea sau culesul mecanizat, va dezechilibra si va influenta acest sistem fragil al terroir-ului. Respectand, in primul rand intelegand natura si utilizand forta de munca responsabila, vinurile Stirbey arata intreaga frumusete salbatica neatinsa. Fiecare vin este unic, fiecare are caracterul sau - si asta este ce asteapta de la noi clientii.
“Romania are un mare potential sa produca vinuri distinse”
Ce alte zone din Romania pot produce vinuri mari?
Eu am o problema cu aceasta expresie, “un vin mare”. Cred ca este folosita mult prea mult, pe langa faptul ca pana azi nu stiu ce inseamna. Pentru mine, in general, un vin trebuie sa fie placere si bucurie. Daca este sau nu un vin mare, nu este o prioritate pentru mine. Asa-numitele “vinuri mari” pot fi facute aproape oriunde, presupunand ca exista capital si know how indeajuns. Vinurile autentice si distinse trebuie sa creasca, nu le poti forta sa rasara. Toate regiunile viticole faimoase au crescut exact in acest fel: observand timp de decenii un soi special si usor de recunoscut, cu o medie extraordinara a calitatii. Nu putem nega faptul ca Romania are un mare potential sa produca vinuri distinse, apreciate de iubitorii de vin si cu o semnatura corespunzatoare, datorita numarului mare de regiuni viticole diferite, cu conditii climatice diferite, si datorita numarului mare de soiuri autohtone. Deci, daca ne concentram eforturile, putem obtine vinuri de o inalta calitate si autentice in fiecare dintre regiunile viticole. Si, poate, peste cateva generatii, vor fi numite si “mari”.
Care este structura actuala a podgoriei, pe soiuri, si ce dezvoltare va urma in viitorul previzibil?
Ingrijim pentru Stirbey patru soiuri albe si patru rosii, din care vinificam pana la 12 tipuri de vin. Numarul vinurilor poate varia in fiecare an si, bineinteles, avem mereu o deschidere pentru orice este interesant si pentru noi descoperiri. In general, Stirbey isi indreapta atentia si in viitor catre soiurile autohtone din Romania. Anul acesta, vom mai planta Novac si Negru de Dragasani, de exemplu. Feteasca Regala este, de asemenea, pe lista, dar ne asiguram intotdeauna ca vom putea ingriji toate plantele asa cum trebuie. De aceea nu marim cu mult aria de cultivare.
“Tinerii sunt interesati de povestile vinului”
Ca partizan al metodelor de vinificare traditionale, care considerati ca este publicul-tinta al vinurilor Stirbey? Mai degraba tineri dornici de experienta sau un grup matur, rafinat si conservator?
Acesta este un punct foarte important. Daca vorbim despre vinuri artizanale si autentice, care au ceva de povestit, nu exista “bogat” sau “sarac”, “batran” sau “tanar”, “incepator sau profesionist”. Exista doar vinul si spiritul sau - un lucru care uneste, pentru ca atat curiozitatea, placerea sau, pur si simplu, nevoia de a te bucura de un pahar de vin bun sunt independente de asemenea clasificari ale societatii.
Tot felul de clienti ne viziteaza in fiecare an. De la studenti la manageri, toti sunt calduros intampinati si indrumati sa paseasca in lumea fascinanta a vinului. Si de aceea sunt in special mandru si bucuros - toti fac pasul. Marea majoritate a clientilor - si aici vreau sa scot in evidenta numarul mare de tineri - sunt extrem de interesati de vin, de povestile vinului si de evolutia sa. Toti au inteles ca vinul este mai mult decat o bautura. Este o parte a culturii noastre, un mit si - daca esti deschis - iti vei imbogati incredibil modul de viata.
Ati avut o evolutie pozitiva constanta in ultimii trei-patru ani. Tine mai degraba de conditiile meteo, de maturizarea vitei-de-vie sau de o "crestere naturala"?
Cred ca asta se datoreaza filosofiei noastre. Nu exista compromis in ceea ce noi consideram calitatea Stirbey. Si implicam clientii cat se poate de mult. Nu ne este teama sa le prezentam si situatiile mai putin placute, cum a fost de exemplu in 2005 - nu am fost in stare sa producem Tamaioasa Romaneasca dulce din cauza conditiilor meteo dificile. Ori sa vindem la orice cost: daca recolta dintr-un an este epuizata la vanzare, asteptam atat cat trebuie pana cand iesim cu urmatoarea recolta pe piata. Nu fortam, nu grabim vinul si, daca nu suntem absolut convinsi de calitatea lui, nu-l oferim clientilor. Ei stiu asta si suntem convinsi ca si apreciaza acest lucru, chiar daca este, cateodata, enervant si pentru ei.
“Unde este lumina exista si umbra”
Sunteti adept al conceptului "genius loci" - expresia suprema a terroir-ului. Pana acum, doar doua etichete au purtat aceasta distinctie. Care este povestea celor doua vinuri? Apar doar in conditii favorabile sau exista suprafete identificate ca fiind cele mai potrivite pentru un anume soi, a caror recolta sa fie pastrata pentru produse de exceptie?
Primul vin “Genius Loci” a fost vinul rosu “Cuvee 2003”, un cupaj de Novac si Negru de Dragasani. A trebuit sa amestec aceste doua soiuri din cauza cantitatii mici de struguri. Dar a fost, intr-adevar, si o recolta remarcabila. Pana acum nu am mai avut o astfel de calitate excelenta a strugurilor rosii, in intreaga mea cariera de viticultor. Dar, acolo unde este lumina, exista si umbra. Cred ca exista posibilitatea sa culegi o astfel de calitate exceptionala o data intr-un deceniu, si asta daca ai noroc! Bineinteles, cu un ajutor tehnic, este posibil sa simulezi aceasta calitate aproape in fiecare an. Dar nu s-ar potrivi cu filosofia noastra. Si care ar fi scopul pana la urma? Ce este atat de special si extraordinar in ceva ce poate fi reprodus “ad libitum”? De aceea nu cedam tentatiei, dar, bineinteles, nu dorim sa oferim clientilor un urmas mai slab. De aceea este pur si simplu imposibil sa avem in fiecare an un asemenea “Genius Loci”, daca vrem sa pastram valoarea viei.
Al doilea vin “Genius Loci” a fost “Feteasca 2006” si recunosc ca am ramas incantat cand am degustat primul bob din acest soi. Era dintr-una din cele mai vechi plantatii de Feteasca de la Stirbey si niciodata nu am simtit o asemenea cantitate de tanin intr-un soi alb. “Ca un vin rosu!”, am gandit. Asa s-a nascut ideea de a vinifica strugurii din aceasta parcela separat si “the old way”. Asta inseamna drojdii salbatice, fermentat in butoi, fara tratament (in afara de sulf) si maturare indelungata pe drojdie (sur lie). Dupa ceva timp de experiente pozitive, am aparut cu prima “Feteasca Regala Genius Loci”. Dar nici aici nu facem in mod necesar in fiecare an acest vin.
Un vin “Genius Loci” Stirbey necesita urmatoarele conditii: soi local dintr-o anumita parcela, o recolta foarte buna pentru soiul in cauza si un mod artizanal de vinificare. Daca nu putem asigura una dintre aceste cerinte, nu va fi un vin Genius Loci!
Se vorbea, la Agricola Stirbey, despre cresterea "importului de consumatori", in loc de "export al vinului". Cum merg planurile de atragere a consumatorilor straini?
Daca vizitati Crama Stirbey, veti gasi aici patru limbi vorbite, dar de multe ori ar fi de folos sa mai stim una sau doua in plus... In ciuda deficientelor, cum ar fi infrastructura slaba si posibilitatile reduse de cazare in zona, avem deja un numar surprinzator de mare de vizitatori si clienti straini din toate colturile lumii. Toti raman impresionati de regiune, de vinuri si de oameni. Si toti ar vrea sa se intoarca. Sunt convins ca ar putea fi si mai multi turisti foarte interesati, daca ar fi, in sfarsit, posibil sa fie create conditii acceptabile. Un singur producator nu poate face asta. Romania are posibilitati enorme pentru agroturism, dar trebuie sa fie accesibil si trebuie sa oferim cel putin conditii medii comparative standardelor europene.
